toţi prietenii mei

autor: Crina Fleischmann

1 noiembrie-Luminaţia

Dumnezeu să îi odihnească în pace.

Lansarea unei cărţi “grele”: Dumitru Gorzo, Ilieş Gorzo – “Cartea Sudată”

Vernisaj / Lansare: 30 octombrie 2009, între orele 18-21 la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti

Galeria SLAG ne invită la vernisajul / lansarea proiectului “Carte Sudată”. Autorii sunt 2 fraţi din Ieud, Dumitru şi Ilieş Gorzo.

Să mergem să vedem şi să ne minunăm. Cică sunt doar 100 de exemplare şi acelea sunt sudate, forjate, grele rău dar bune(cred eu).

Mi-aş cumpăra şi eu un exemplar(costă doar 1000 de euro). Bani n-am. Da’ poate mă împrumută fraţii Gorzo
eh, visez şi eu că doar sunt pe blogul meu
)

Roger Waters – Comfortably Numb LIVE

Ioan Groşan-lectură publică

am aflat cum că:
Ioan Groşan
Zona erotică Militari
Vineri, 30 octombrie, ora 18.00 în
Cafeneaua “La Muzeu” din Bdul. Dacia nr 12.
Citeşte romancierul Ioan Groşan.

Muzica: Augustin Frăţilă
Amfitrion: Traian T. Coşovei

informaţia am găsit-o aici

cred că merită văzut şi ascultat
mie îmi place tare mult de Ioan Groşan aşa că sper să pot ajunge

Creedence Clearwater Revival – Have you ever seen the rain?

e întuneric şi suntem doar la amiază

photo by Manuel Alvarez Bravo

1.

suntem la amiază şi e întuneric deja
din calendar lipsesc nişte zile nu le-am trăit
se apropie Luminaţia(bătrânul cerşetor alcoolic de la moghioroş îmi spune mulţumesc pentru bănuţi duduiţă
şi să vă trăiască bunicii părinţii şi fraţii să se bucure şi ei de zâmbetul dumneavoastră)
anul acesta va ninge inutil
anotimpuri în ceaţă
sunt viu şi cu patimă scriu despre mine ca despre un om mort
oraşul-o groapă comună un abator alb într-o lume străină
dincolo de el
amintirea străvechilor porturi prin care am trecut la întâmplare

2.

spune-mi ce poţi tu să vezi când violentul albastru al pletele mele îţi ucide privirea
când strigătul meu te acoperă cu zăpadă în fiecare dimineaţă a zilelor tale
când absenţa mea te transformă într-un Pompei îngropat de cenuşă
spune-mi de ce e întuneric suntem doar la amiază
şi de ce calendarele adăpostesc anotimpuri de ceaţă

3.

să ne lăsăm traşi pe roata norocului să facem jocurile
să renunţăm unul la altul să trecem printre oameni cu disperare
aici totul s-a oprit un moment
apoi de la capăt
cineva îşi lipeşte urechea de zid
cineva trăieşte în locul nostru iluzia
dezastrul

4.

iată-mă pregătit pentru înserare
zâmbesc
surâsul meu argintiu va acoperi îndepărtatele câmpuri de gheaţă
un om şi umbrele serii
nicio lumânare aprinsă
la capătul drumului doar cuvinte

precum taina bunicului acoperit de pietre nu se ştie unde nu se ştie când
tot astfel taina vieţii noastre în zadar luminând

ascultă acest text în lectura autoarei

povestea funigelului armand şi a teribilei cusătorese ludmila

şarete suave de aer trec prin oraşul castanelor coapte şi al duioaselor dramolete
ştiute doar de obloanele trase şi de felinarele sumbre
şoptind poveşti la urechea cişmelelor cu oftaturi prelungi de viori transparente
noaptea cu parfum de lavandă acoperă castele de fildeş
printre gene alunecă visul cu rozalbă lentoare

pantofi cu glanţ şi dame cu fionguri dau patefoanelor lumină şi contur
o taină coboară în lume şi galbene arome dospesc cu vrednicie nori blânzi de fum şi rotocoale-n ceruri

cusătoreasa ludmila veghează lângă samovarul sărac globul de sticlă e gol şi-acoperit cu muselină albastră
fereastra e-nchisă zgomotul străzii departe prin văzduh trec la-ntâmplare cai negri la trap

funigelul armand cu papion şi panaş colorat cu surtuc movuliu scurt la mâneci şi mustaţă imberbă
striveşte-ntre dinţi dulci boabe de struguri visând cu nesaţ la şifonierul în care zace ascunsă
lumina unei toamne de catifea mătase şi frunze

prin damigene şanţuri streşini şi taverne alunecă amurgul
se-nnegurează lumea se tulbură perdeaua de borangic subţire se bâlbâie amoruri zaharisite alene în umbre de-mprumut
e vremea ceasornicelor mute e vremea acelor de argint care străpung cu sârg degetele firave ale cusătoresei ludmila

prinţ al cămărilor goale al magaziilor tandre şi-al ungherelor grizonate
funigelul armand ameţit de aromele cusătoresei ludmila ia primul vapor cu aburi desenat pe perete
de un pictor nătâng cu plete şi pipă din spumă de mare
şi coboară nostalgic supus în globul de sticlă

teribila nostră ludmila termină atunci de brodat rochia pentru balul de iarnă
o îmbrăcă în grabă apoi deschise fereastra şi îşi luă zborul pe deasupra oraşului

…………………………………………………………..

prin oraşul castanelor coapte şi al duioaselor dramolete se spune şi acum că
în globul de sticlă brodat cu migală pe trena rochiei cusătoresei care trece noaptea în zbor pe deasupra acoperişurilor
funigelul armand doarme şi se visează mare împărat al toamnelor nude
dar
o taină e-n lume şi toamna-i departe bine ascunsă în şifonierul ludmilei

ascultă acest text în lectura autoarei

vocaţia nefericirii

pentru că avem cu toţii vocaţia nefericirii poemele pleacă de la noi nescrise
încep să ni se vadă nopţile pe chip iată de ce acoperim oglinzile şi coborâm în pământuri

:

sila dezgustul furia spaima violenţa simple culori proiectate pe un ecran uriaş
au rămas doar vieţile noastre aici noi am plecat demult în căutarea poemului
câteodată privim spre cei care ne iubesc şi scuipăm cu superbă feminitate peste capetele lor
înfigem steaguri de luptă în omoplaţii lor tandri
ne dezicem cu totul de ei îi trădăm cu graţie şi cucerim mai departe alte şi alte lumi

câtă vreme există privirea spre înăuntru vieţuim în cimitire
orb aş fi vrut să mă nasc mut şi fără speranţă
să zac în renunţarea la mine să mor în fiecare zi a vieţii mele cu patimă
şi eu ca şi voi m-am îndrăgostit iremediabil de mine
şi eu am căutat cuvântul l-am scris pe nisipuri sau l-am trimis mai departe în lume
un cuceritor am fost am învins fără luptă şi fără nicio tresărire tot ce se putea învinge

apoi linia

_____________________________________

grija pentru detalii
vanitatea în felii roz fosforescente luminează oraşele noastre
respirăm în camere obscure
mai liberi decât primele semne ale dimineţii

( ___________________ )

o femeie de zăpadă(unii ar spune chiar de gheaţă)
şi undeva un poem
l-a căutat 1000 de ani
apoi a fumat o ţigară şi a coborât în pământuri

o femeie de zăpadă
când trece pe lângă tine te pocneşte brusc nostalgia
nu răspunde la telefon are paiete aşezate pe toate cuvintele
visează peşti zburători şi trăieşte într-un acvariu portocaliu
iluzionism ieftin
pe străzi se aprind felinarele
e bine

ascultă acest text în lectura autoarei

Cri Gri va cânta în deschiderea concertului ZZ TOP

Grupul folk-rock Cri Gri va urca pe scenă pentru a încălzi atmosfera înaintea concertului ZZ TOP din 20 octombrie, de la Sala Polivalentă. Concertul celor de la Cri Gri este programat să înceapă la ora 19.30.

Grupul bucureştean Cri Gri a fost înfiinţat de Ştefan Mardale alături de Vali Baicu în toamna anului 1996. Au înregistrat, atunci, în cinstea alegerilor ce urmau, două cântece demo, Fac şi Bifoiul.

Au urmat ani în care componenţele s-au tot schimbat (aproape un an, însuşi Sorin Chifiriuc a fost chitarist ), dar s-a şi cântat şi înregistrat. Trupa s-a străduit să apară în concerte de club, a înregistrat cântece, concerte demo şi trei L.P.-uri oficiale, cu răspunsuri pozitive din partea criticilor.

În luna iunie a acestui an, Cri-Gri a lansat “11 Povestioare”, cel de-al treilea L.P. al formaţiei. Albumul predominat acustic are o însemnată doză de autenticitate şi beneficiază de aranjamente de mare rafinament în scriitura lui Cătălin Ştefănescu Pătraşcu, un chitarist şi compozitor de excepţie.

sursa: http://www.hotnews.ro/

O veste bună, bravo băieţi, muzica bună este cu voi!