cu poeziile prin târg

voi citi şi eu câteva poezii la Târgul Naţional al Cărţii de Poezie alături de alţi autori. vă aştept deci, astăzi, 16 mai, ora 18, la Casa Monteoru în Sala oglinzilor(pe Calea Victorie 115).

uneori ca şi cum întotdeauna

spre dimineaţă primul tramvai intră prin fereastra deschisă
felinarele aruncă lumini stinghere spre blocuri
aşteptăm veşti de la capătul pământului mereu le aşteptăm
când ajung la noi e deja târziu obişnuiţi fiind cu aşteptarea
le traversăm în grabă sau construim cu ele piramide
poduri artificii diverse şi mărunte retorici nostalgizante

oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată

*
cred că am uitat începuturile oricum nu există un singur cuvânt care să le cuprindă pe toate
cuvintele ne urmăresc deşi noi am plecat de mult în călătorii fără să luăm în calcul posibila întoarcere
suntem dezlegaţi de simţuri suntem îngropaţi în trupuri fără scăpare dar suntem iar asta ne este deocamdată
îndeajuns

era o vreme când lucrurile păreau pentru totdeauna parcă ieri sau chiar în minutul care tocmai s-a dus de la noi
biciclete cu aripi o ceaţă argintie lăsată în urmă peşti fosforescenţi aruncaţi de ape la mal
un decor în mijlocul căruia locuiam răbdători flota noastră era împrăştiată pe toate oceanele
eram în vis şi scriam despre noi ca şi cum nu urma să mai plecăm de acolo

oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată

*
în micuţa prăvălie din cartierul de nord seara venea întotdeauna adusă de un pendul din lemn de trandafir
eşarfa tinerei doamne care locuia în camera din spatele prăvăliei era parfumată
în jurul ei aerul strălucea uneori şi păsările desenate pe eşarfa ei cântau

dincolo de zid era un câmp uriaş mai era şi lună plină mereu
oamenii spuneau că mai departe de zid nu poţi ajunge
ei nu văzuseră însă niciodată luna cea plină din spatele zidului şi nici nu credeau în ea
se spune totuşi că într-o zi a coborât din luna aceea o femeie neagră
purta o eşarfă cu păsări cântătoare uneori adormea în fereastră
atunci din somnul ei se făcea dimineaţă şi toată lumea era fericită

o veste bună

Cântecul samovarelor se va traduce în limba franceză, va fi publicat prin vara sau toamna anului viitor la o editură din Franţa.

şi iar aceeaşi doar pentru tine doar a ta a nimănui altcuiva îndepărtarea

astăzi am văzut o rază de soare care cânta chiar aşa:

Sărbători cu lumină. fericire la toată lumea.

să aveţi lumină în case şi-n gânduri. vă mulţumesc frumos că-mi sunteţi prieteni, că îmi citiţi scrierile şi uneori vă gândiţi la mine. dragilor, Paşti pline de dragoste şi pace să aveţi.

de parcă s-ar întâmpla o singură zi la nesfârşit

photo by: Ferdinando Scianna

dacă închid ochii lumea devine cuvânt şi din cuvânt mă nasc eu de fiecare dată aceeaşi de fiecare dată la fel. unii oameni spun că trebuie să taci ani la rând ca să poţi rosti apoi un cuvânt esenţial.