lui Doruleţ Emanuel Iconar pentru un 2 iunie fericit
A fost odată ca întotdeauna că dacă nu ar fi fost desigur s-ar fi inventat, un copil grădinar care locuia într-un soare cuminte şi foarte politicos.
Soarele apărea uneori, când avea el chef, printre norii pufoşi care trăgeau cerul de coadă pe deasupra Ţării lui elian.
Copilul nostru purta mereu în buzunarele surtucului său cafeniu un carneţel în care îşi nota conştiincios cuvintele care i se păreau lui mai luminoase, alerga în grădină, le ascundea bine în pământ şi apoi aştepta răbdător ca ele să crească şi să dea în floare.
Zgomotul lumii se întâmpla departe de grădina lui, anotimpurile tot desenau copaci uriaşi care dispăreau la primul semn al înserării. Puştiul rămânea mereu cu un zâmbet argintiu privind puţin trist spre forfota de neînţeles pentru el a mulţimii. Oamenii treceau pe lângă el grăbiţi fără să îi dea vreun semn, uneori chiar se întâmpla ca ei să râdă uşor în barbă de cuminţenia soarelui cel politicos în care copilul nostru tot rostogolea un cerc aparent fără niciun rost.
Uite aşa treceau zilele, copilul devenise deja un puşti matur, surtucul îi rămăsese cam scurt la mâneci dar nu voia cu niciun preţ să îl dea jos şi nici să iasă din soarele pe care îl locuia de atâta vreme, asta şi pentru că acolo îşi avea el grădina lui în care cultiva cu grijă şi zâmbet argintiu cuvintele pe care le stropea zilnic cu o stropitoare primită în dar, chiar în ziua cea dintâi a naşterii sale, de la Bunul Dumnezeu.
Povestea mai spune că într-o zi puştiul a ajuns la marginea soarelui său atunci a privit înafară speriat, s-a gândit că îi mai trebuie un singur pas ca să ajungă în lumea Oamenilor Maturi Serioşi deloc Zâmbăcioşi, s-a răzgândit, şi-a băgat mânuţele în buzunar a fluierat de 2 ori un cânticel de vreme departe şi s-a întors în grădina lui. Acolo s-a întâlnit cu elian care îl aştepta şi îl privea oarecum cu mirare întrebătoare. Au mâncat cireşe, au râs şi au scris poezii până când lumea a îmbătrânit, s-a plictisit şi s-a făcut de poveste.
Uneori dacă eşti atent poţi să vezi doi prieteni mici care stau în soare şi râd, ei ţin strâns lumea în braţele lor de parcă lumea nu ar fi decât un balon colorat numai bun de spart.
Şi am încălecat pe un cal înaripat
am zâmbit şi ţi-am urat:
La mulţi ani, Doru Emanuel Iconar!
azi, 30 mai 2008, cu 3 zile înainte de ziua ta de naştere(doar trăim într-o poveste)
elian
