Solitude
groparii sunt beţi şi cireşele coapte elian
printre oameni şi pietre e linişte şi e bine
aici în după-amiezele duminicilor tale
atât mai eşti un cuvânt rostit literă cu literă pe îndelete
atât mai eşti un funigel ascuns într-o rază de soare
există viaţă chiar dacă mult prea departe
există paznici ai subteranelor noastre
vin seri urcă alene pe treptele hipnoticelor cetăţi
vin seri cu emoţie picurată-n auz
adie printre oameni leneşa noastră uitare
cresc ierburi înalte până la cer
e cald în lume frigul stă ascuns în tavernele nordului
în ceainăriile ruseşti în samovarele ruginite ale nopţilor noastre îndepărtate
trece prin lume singurătatea
îi vom ieşi înainte cu mâinile curate
