azi ieri alaltăieri de Paul Vinicius

dimineaţă -
şi lumina obosită
a unui secol deja sfârşit.

iar ei mă întrebau de fapte
de încălţări
de măreţia şi fălcile de oţel ale drumului.

aşa că am zâmbit firav
iar mâna dreaptă carafă s-a făcut
picioarele – doi cai alb-albaştri
creierul:
un fruct moale şi zemos.

dezamăgire a părinţilor
şi cenuşă
din cenuşa gurilor de prieteni -
aşa am rămas
aşa m-am lăsat să rămân.
numai visele
dar mai ales şocul electric
al destrămării lor
mă mai ridicau deasupra acestui ţinut
scufundat în blestemăţii şi teroare;
dar chiar şi acolo
reuşeam să găsesc
câte un licăr de frumuseţe devastatoare
care mă păstra înlăuntrul sângelui meu
pentru încă o zi de om.

seară -
şi lumina orbitoare
a unui secol deja sfârşit.

ceva din mine e deja pământ
ceva din mine continuă să iubească

numai morţii sunt nemuritori.

din volumul “Liniştea de dinaintea liniştei” apărut la ed.Tracus Arte 2011