lumină de septembrie stins

cum pleacă seara de la noi toate cuvintele pe care nu le-am spus peste zi
lungi caravane urcând anevoios înspre lună provincii de sunete fără înţelesuri exacte
cineva aşează funia pe gâtul delicat şi subţire al nopţii cineva tace ascuns într-un peisaj levantin

cum încolţeşte frica în ochii animalelor de pradă înainte de a-şi devora cu patimă victimele
tot astfel prin patria săracilor a dezumanizaţilor a târfelor şi a jucătorilor la ruleta rusească
visul se naşte mereu gata îmbrăcat în costumul cel bun pentru o moarte cât mai galantă

……………………………………..

am trecut dincolo de colinele toamnei lumea e prinsă de vie într-un cântec spre miazănoapte
nesătulă şi tristă obosită şi înfrigurată făgăduită pierzaniei şi îmblânzită de timpuriu
da precum iapa cea priponită în mijlocul unui câmp de noapte fără stele deasupra
lumea cea prinsă de vie într-o fugă rotind sori niciodată întâmplaţi şi steaguri de luptă prea vinovate

o lungă descântare a trecerii apoi ca din senin un punct strălucitor care vrea să cuprindă întreaga poveste
dincolo de ziduri tocmai se naşte lumina unui septembrie stins

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s