Arhivă pentru Mai, 2009

naufragiul

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu on Mai 27, 2009 by danabanu

ah
domnişoară de fum şi de ceaţă
cum navighezi tu uneori spre ţărmuri însângerate
la bordul unor corăbii încărcate cu pietre nostalgii şi himere
ah
domnişoară de fum şi de ceaţă
au îmbătrânit ceasornicele în aşteptare

dimineaţa aflăm veşti despre noi de la vânzătorii de ziare
lumina se revarsă haotic
avem noroc adevăr viaţă iubire şi moarte
avem cuvinte bancnote şi oameni

lucrurile stau prost dar trăim
ochii noştri nu au deprins învăţătura lacrimii
gura noastră duce spre noapte cântecele fraţilor
şi visele lor şi singurătatea lor ascunsă-n pământuri
înfigem cuţite la mijloc de drum curge sânge atunci
în şuvoaie fără de capăt în fluvii de litere în terestre melancolii
cu flori la ferestre şi strigăte care ucid zorii înainte de a se naşte
stăm ascunşi în corăbii avem provizii avem trupurile moi dezinvolte înalte
navigăm mai departe într-o zi naufragiul într-o zi vom aprinde mari focuri
dincolo de ape

ascultă acest text în lectura autoarei

Anunțuri

experimentele RoLit(3)

Posted in de luat aminte, din lumea noastră cea de toate zilele on Mai 26, 2009 by danabanu

experimentele_rolit3_descriere

nu salvaţi sufletele noastre

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu on Mai 19, 2009 by danabanu

evacuaţi gările spitalele cimitirele şi abatoarele
apoi mai vorbim

am fost vatmanul nopţilor oarbe
samovarul în care fierbea apa neagră a patimii
lacătul uşilor care dădeau spre niciunde
lumânarea aprinsă în bătaia celor 4 vânturi
mereu am vânat anotimpuri
mereu am ridicat ziduri de apărare

oamenii caută urmele noastre
pe unde nu am trecut niciodată

e vremea să ne salvăm de la viaţă
e vremea să ne citim pe îndelete scrisorile

mici cuvinte care duc spre niciunde
cât de mult le-am iubit aproape omeneşte
gunoierii le vor arunca spre noapte în saci
le vor ascunde sub poduri
mult prea obosiţi poeţii unui alt veac
vor adormi cu fruntea pe ele

nu salvaţi sufletele noastre
au să vă pună cătuşe nu veţi mai ieşi din ele
veţi rămâne doar supravieţuitorii
fantasmelor noastre

__________________________________

tu umblă sănătos prin lume
gura ţi se va acoperi cu pământ
pământul e bun răbdător
şi are întotdeauna dreptate
pământul e bun
din el într-o noapte mult prea târziu şi departe
vor creşte cuvintele acestea
nu salvaţi sufletele noastre nu le salvaţi
treceţi indiferenţi alunecaţi uşor
spre cât mai departe

ascultă acest text în lectura autoarei

„traviata”:)

Posted in imagini sunete culori on Mai 17, 2009 by danabanu

exerciţiu de îndepărtare

Posted in creioanele danului on Mai 13, 2009 by danabanu

dragul meu
oamenii din ţara aceasta au plecat în lungi călătorii
nu se vor mai întoarce la noi
îmi spui cât de mult mă urăşti şi eu continuu să trăiesc între ape
cu aceeaşi lumină în ochi trăim cât trăim apoi la niciodată revedere
peste întinsele câmpii de gheaţă se depune tăcerea

repede ne mai vărsăm noi sângele dragul meu
au să ne ridice pietre funerare albe înalte pictate cu îngeri şi sori
au să ne închidă în pământuri şi vor mânca pe îndelete din toate cuvintele noastre
cu nesfârşită eleganţă cu salată de păpădii şi vin potrivit lângă ele

cad paiaţe din ceruri poartă măştile noastre
nu mai e nimeni aici să adulmece
tulburătoarea aromă a zilelor netrăite îndeajuns
s-a înnoptat în lume
noi n-am ştiut să luăm din înserare harul

ura ta zâmbetul meu resemnat
şi vremea în care ne vor arunca în pământuri
cât mai departe unul de altul
chiar şi atunci mâna ta obosită va căuta albă prin vis
mâna mea albă prin noapte

ascultă poezia în lectura autoarei

Guns N’ Roses – Don’t Cry

Posted in muzichiile danului on Mai 8, 2009 by danabanu

3 cântece spre capătul nopţii

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu on Mai 6, 2009 by danabanu

I

e frig în lume
vom ridica oraşe peste care vântul va trece ducând cu el viaţa noastră cea de toate nopţile
într-o zi
va ninge şi pentru noi cu blândeţe şi somn cu multă înţelegere şi nesfârşită milă
abia atunci
ne vom ridica din trupurile celor care ne-au iubit şi ne-au aşezat numele în case primitoare

e frig în lume
peste ape nu se mai aud acum cântecele mateloţilor iar porturile sunt pline de femei despletite
vezi tu
cineva respiră în umbra mea cineva umblă cu ţeasta lui Yorick printr-un clar de lună aproape nostalgic
o dată cu zorii
blestemul de mamă ne va bea sângele din cupe transparente ne va îngenunchea trupul şi îl va semăna apoi în pământuri fertile
vom ieşi
din ziduri din pietre din convoaiele nopţii din durere şi strigăt vom ieşi învingători şi singuri fără putinţă de întoarcere

e frig în lume
pe o tavă de argint tristeţea-accesoriu de lux oferit oricui la întâmplare mâncăm din patima neagră a zilei fără sfială
pierdem
cuvinte oameni momente imagini câteva iubiri desprinse în grabă din calendarele înnegrite de fum
dar trecem
prin vieţile oamenilor la întâmplare cu imensă linişte cu un rânjet stupid arborat la catarg
ne e
silă şi frig teamă şi moarte dezgust şi un lan de cruci secerate păduri de ură ceaţă hrănită cu disperare

II

otrăvuri
irigă pământurile pe care le-am cucerit din nebăgare de seamă
doar zgomot
aici suntem la capătul nopţii lungul drumul înspre noi s-a sfârşit
poate
ar fi trebuit să găsim paznici mai buni pentru toate cuvintelor noastre
poate
ar fi trebuit să devenim prizonieri imperiali şi să bem alcooluri neîndoite cu apă

fie mlaştina în care viermuim binecuvântată
fie ţările noastre ridicate în slava soarelui
fie mâna care scrie cuprinsă de neant
fie drumul ţărână şi naşterea repetată

III

e frig în lume
noi suntem călătorii de la capătul nopţii flacăra noastră a acoperit cerul
taci
şi nu te întoarce şi nu pleca pe niciun alt drum niciodată
cântă
şi inima ta va primi un alt om spre desfătare şi hrană spre mai departe şi înnoptare
treci
şi în purpură înveşmântat îţi va fi glasul fiii oamenilor îţi vor da adăpost pentru la moarte
niciodată
o vai niciodată zborul pe deasupra oraşelor ridicate din prea multe cuvinte nu îţi va fi împlinit
deşi
într-o zi vei cădea din ceruri peste lumea înfrigurată
atunci
va fi sărbătoarea celor 1000 de cântece pentru întinsele câmpii de gheaţă

ascultă poezia în lectura autoarei