Arhivă pentru Iunie, 2009

plecarea ioanei

Posted in creioanele danului, jurnal on Iunie 27, 2009 by danabanu

îţi aduci aminte pierre de tipa aia care pleca des în călătorii toţi ne băteam joc de ea
îşi pregătea bagajul foarte atentă îşi făcea liste cu ce are de luat cu ce nu are de luat
liste cu prieteni de sunat şi spus la revedere liste cu lucruri de cumpărat cu lucruri de uitat
liste peste liste peste liste carneţele întregi cu desene adrese şi liste

noi râdeam şi ne întrebam dacă şi-o fi luat batista cu ea

m-a sunat azi foarte de dimineaţă i-am răspuns avea o voce nedormită
mi-a spus plec măi elian şi plec fără liste iar asta m-a făcut să zâmbesc tâmp şi somnoros
încă un om care pleacă până la colţul străzii eh ăştia care nu ies niciodată din oraşele lor
pentru că le e frică plictiseală sau lene au joburi au case legate de glezne cu lanţuri au rânjete stranii decrepite bolnave
au o viaţă de căcat pe care şi-o poartă papion sau talangă la gât şi vacanţe mai urâte decât zilele lor lucrătoare
au de toate pentru toţi şi nimic pentru ei nimic de luat de dat de primit de restituit
am râs şi am întrebat-o dacă totuşi are batista la ea

acum 5 minute mi-a spus un prieten că tipa aia chiar a plecat
îl sunase peste noapte să-l întrebe de mine pe unde sunt ce fac
de ce nu-i răspund la telefon că ea pleacă
şi nu pleacă în vacanţă pleacă de tot cică plecările sunt bune
atunci când le faci pentru totdeauna când nu te mai întorci
spunea că a învăţat asta din poeziile mele
pierre auzi tu din poeziile mele

stau acum şi mă întreb
ce dracu am scris eu prin poeziile mele
şi de ce există oameni care pleacă după ce le citesc

mă mai întreb dacă oamenii pleacă sau se întorc de fapt
când îşi bagă picioarele în ea de lume şi-o pun pe cap joben sau pălărie cu franjuri
urcă în ultimul vagon al primului tren cu un zâmbet întins ca un ruj ieftin pe toată faţa
şi plecaţi sunt fără întoarcere

şi chiar aşa mă pierre
crezi că şi-o fi luat batista cu ea
eu spun că da
sau poate nu
cine să ştie

ascultă acest text în lectura autoarei

Anunțuri

odată demult la celălalt capăt al lumii

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, imagini sunete culori on Iunie 22, 2009 by danabanu

„cândva, când castelul în flăcări era şi grăiai omeneşte:
Iubito…”-Paul Celan

e frig în lume şi-n fiecare om un soare mic şi-al nimănui deschide ferestre
las la o parte întunericul străbat coridoarele alunec uşor înspre capăt
te vei recunoaşte îţi spun te vei recunoaşte în aceste semne prevestitoare

cine e cel care spală pietrele
cine e cel care îmi ţese cămaşa pentru somnul de veghe
stăm singuri la masă în jurul nostru înserarea ca o patimă neagră

o tavernă zgomot de fond samovarul cu sclipiri argintii
bem din cupe înalte vin rubiniu trec oameni vii peste umbrele noastre
3 nopţi şi-o singură zi la marginea lumii
acolo unde corăbiile ne-au adus din greşeală
acolo unde ciudatele flori ale nopţii cresc din nisipuri
şi pletele nu albesc niciodată şi trupurile rămân pe veci călătoare

pământurile noastre le-am dat cu împrumut altora mai săraci şi mai tineri
istoria s-a legat cu lanţuri de noi şi urlă despletită-n pustiu neauzită de nimeni

vântul intră prin ungherele pline de praf şi cenuşă ale memoriei un ospăţ regal
o lumină densă cuceritoare şi aspră valuri de fum o mână pe umărul meu
pornim în lungi cortegii spre moarte dinspre ocean se aud mările risipite în trupul său generos
trecem întâmplător şi împreună printre oameni şi pietre zorile ne găsesc departe
n-am îngenuncheat nu ştiam cum n-am învăţat la timp resemnarea

____________________________________________

era într-o zi de luni când am coborât în sala de aşteptare
ochelari negri blugi decoloraţi tenişi albi
cămaşa ţesută de tine în nopţi prelungi de aşteptare cu samovare şi fum

de fapt aş fi vrut să îţi scriu o telegramă

sunt bine.stop. plec spre capătul lumii. stop. nu am trecut niciodată pe aici deci nu pot să te iau cu mine. stop.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

apoi au venit alte vremuri mai complicate
inutile precum poemul acesta pe care cât de curând am să-l uit

ascultă acest text în lectura autoarei

_ _ _ _ _ _________

Posted in imagini on Iunie 18, 2009 by danabanu

Photobucket

somn

Photobucket

Photobucket

Mylene Farmer-Regrets

Posted in din sertarul cu daruri primite de la cititorii mei, imagini sunete culori on Iunie 18, 2009 by danabanu

omul care pleacă

Posted in creioanele danului, jurnal on Iunie 15, 2009 by danabanu

„uneori dragostea revine ca amintirea fratelul mort într-un război disperat şi absurd”-Traian T.Coşovei

iată acum mâna mea strălucind prin aerul serii
o mai albă certitudine nu mi-a fost dat să găsesc
sunt om şi scriu aceste cuvinte pentru cel care am fost
sunt omul care pleacă în fiecare zi din trupul său
departe cât mai departe în lumina stranie care coboară
peste acoperişurile roşii ale oraşului

ah
disperarea nopţilor crude când te vezi părăsit de toţi şi de tine
când nu te mai poţi întoarce în niciun loc de pe lumea aceasta
când nu mai poţi pleca de niciunde când târziul ţi-e o haină prea grea
aruncată pe umerii firavi o haină murdară şi ruptă hidoasă şi tristă
când te întrebi dacă există drumuri care duc înspre lună
singurul loc în care poţi să mai ridici ţări şi oraşe nelocuite de oameni

ah
dimineaţa înfigându-ţi cu foame colţii în gât frica ieşind din subteranele morţii
teama de oameni de zgomot de viaţa care năvăleşte prin pereţi prin uşa închisă
prin ferestrele cu jaluzelele trase prin podea prin tavanul înalt
strigătul oprit pumnii strânşi nesfârşitele coridoare ale aducerilor aminte
şi nu mai ai aer şi te închizi atunci în propriul trup
ca într-un loc din care poţi să fugi oricând spre mai departe

la capăt la capătul tău la capătul lumii sfâşiat rupt praf cenuşă dezastru
te-au băgat în tipare în biografiile lor săltăreţe te-au iubit până la moarte
până ce nu a mai rămas nimic din ei doar tu la capăt la capătul lumii la capătul tău

ah
oboseala care aduce sfârşitul
au să te arunce străinii sub pietre
şi odată cu tine toate cuvintele tale vor tăcea
ca şi când nici nu ar fi fost rostite vreodată

atât sunt
un om care pleacă în fiecare zi din ce în ce mai obosit
spre departe

ascultă acest text în lectura autoarei

Janis

Posted in muzichiile danului on Iunie 13, 2009 by danabanu

Solitude

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, imagini sunete culori on Iunie 9, 2009 by danabanu

groparii sunt beţi şi cireşele coapte elian
printre oameni şi pietre e linişte şi e bine
aici în după-amiezele duminicilor tale
atât mai eşti un cuvânt rostit literă cu literă pe îndelete
atât mai eşti un funigel ascuns într-o rază de soare

există viaţă chiar dacă mult prea departe
există paznici ai subteranelor noastre

vin seri urcă alene pe treptele hipnoticelor cetăţi
vin seri cu emoţie picurată-n auz
adie printre oameni leneşa noastră uitare
cresc ierburi înalte până la cer
e cald în lume frigul stă ascuns în tavernele nordului
în ceainăriile ruseşti în samovarele ruginite ale nopţilor noastre îndepărtate

trece prin lume singurătatea
îi vom ieşi înainte cu mâinile curate

ascultă acest text în lectura autoarei