Arhivă pentru Octombrie, 2009

1 noiembrie-Luminaţia

Posted in Uncategorized on Octombrie 31, 2009 by danabanu

images

Dumnezeu să îi odihnească în pace.

Anunțuri

Lansarea unei cărţi „grele”: Dumitru Gorzo, Ilieş Gorzo – “Cartea Sudată”

Posted in de luat aminte, din lumea noastră cea de toate zilele, la trap la pas sau în zbor prin bucureşti, veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră on Octombrie 29, 2009 by danabanu

13912578-feat

Vernisaj / Lansare: 30 octombrie 2009, între orele 18-21 la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti

Galeria SLAG ne invită la vernisajul / lansarea proiectului “Carte Sudată”. Autorii sunt 2 fraţi din Ieud, Dumitru şi Ilieş Gorzo.

Să mergem să vedem şi să ne minunăm. Cică sunt doar 100 de exemplare şi acelea sunt sudate, forjate, grele rău dar bune(cred eu).

Mi-aş cumpăra şi eu un exemplar(costă doar 1000 de euro). Bani n-am. Da’ poate mă împrumută fraţii Gorzo 😀
eh, visez şi eu că doar sunt pe blogul meu
:))

Roger Waters – Comfortably Numb LIVE

Posted in muzichiile danului on Octombrie 29, 2009 by danabanu

Ioan Groşan-lectură publică

Posted in de luat aminte, la trap la pas sau în zbor prin bucureşti, veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră on Octombrie 28, 2009 by danabanu

f9308_edited
am aflat cum că:
Ioan Groşan
Zona erotică Militari
Vineri, 30 octombrie, ora 18.00 în
Cafeneaua „La Muzeu” din Bdul. Dacia nr 12.
Citeşte romancierul Ioan Groşan.

Muzica: Augustin Frăţilă
Amfitrion: Traian T. Coşovei

informaţia am găsit-o aici

cred că merită văzut şi ascultat
mie îmi place tare mult de Ioan Groşan aşa că sper să pot ajunge

Creedence Clearwater Revival – Have you ever seen the rain?

Posted in muzichiile danului on Octombrie 20, 2009 by danabanu

e întuneric şi suntem doar la amiază

Posted in creioanele danului, culori, imagini on Octombrie 19, 2009 by danabanu

manuel_alvarez_bravo_15
photo by Manuel Alvarez Bravo

1.

suntem la amiază şi e întuneric deja
din calendar lipsesc nişte zile nu le-am trăit
se apropie Luminaţia(bătrânul cerşetor alcoolic de la moghioroş îmi spune mulţumesc pentru bănuţi duduiţă
şi să vă trăiască bunicii părinţii şi fraţii să se bucure şi ei de zâmbetul dumneavoastră)
anul acesta va ninge inutil
anotimpuri în ceaţă
sunt viu şi cu patimă scriu despre mine ca despre un om mort
oraşul-o groapă comună un abator alb într-o lume străină
dincolo de el
amintirea străvechilor porturi prin care am trecut la întâmplare

2.

spune-mi ce poţi tu să vezi când violentul albastru al pletele mele îţi ucide privirea
când strigătul meu te acoperă cu zăpadă în fiecare dimineaţă a zilelor tale
când absenţa mea te transformă într-un Pompei îngropat de cenuşă
spune-mi de ce e întuneric suntem doar la amiază
şi de ce calendarele adăpostesc anotimpuri de ceaţă

3.

să ne lăsăm traşi pe roata norocului să facem jocurile
să renunţăm unul la altul să trecem printre oameni cu disperare
aici totul s-a oprit un moment
apoi de la capăt
cineva îşi lipeşte urechea de zid
cineva trăieşte în locul nostru iluzia
dezastrul

4.

iată-mă pregătit pentru înserare
zâmbesc
surâsul meu argintiu va acoperi îndepărtatele câmpuri de gheaţă
un om şi umbrele serii
nicio lumânare aprinsă
la capătul drumului doar cuvinte

precum taina bunicului acoperit de pietre nu se ştie unde nu se ştie când
tot astfel taina vieţii noastre în zadar luminând

ascultă acest text în lectura autoarei

vocaţia nefericirii

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu on Octombrie 13, 2009 by danabanu

pentru că avem cu toţii vocaţia nefericirii poemele pleacă de la noi nescrise
încep să ni se vadă nopţile pe chip iată de ce acoperim oglinzile şi coborâm în pământuri

:

sila dezgustul furia spaima violenţa simple culori proiectate pe un ecran uriaş
au rămas doar vieţile noastre aici noi am plecat demult în căutarea poemului
câteodată privim spre cei care ne iubesc şi scuipăm cu superbă feminitate peste capetele lor
înfigem steaguri de luptă în omoplaţii lor tandri
ne dezicem cu totul de ei îi trădăm cu graţie şi cucerim mai departe alte şi alte lumi

câtă vreme există privirea spre înăuntru vieţuim în cimitire
orb aş fi vrut să mă nasc mut şi fără speranţă
să zac în renunţarea la mine să mor în fiecare zi a vieţii mele cu patimă
şi eu ca şi voi m-am îndrăgostit iremediabil de mine
şi eu am căutat cuvântul l-am scris pe nisipuri sau l-am trimis mai departe în lume
un cuceritor am fost am învins fără luptă şi fără nicio tresărire tot ce se putea învinge

apoi linia

_____________________________________

grija pentru detalii
vanitatea în felii roz fosforescente luminează oraşele noastre
respirăm în camere obscure
mai liberi decât primele semne ale dimineţii

( ___________________ )

o femeie de zăpadă(unii ar spune chiar de gheaţă)
şi undeva un poem
l-a căutat 1000 de ani
apoi a fumat o ţigară şi a coborât în pământuri

o femeie de zăpadă
când trece pe lângă tine te pocneşte brusc nostalgia
nu răspunde la telefon are paiete aşezate pe toate cuvintele
visează peşti zburători şi trăieşte într-un acvariu portocaliu
iluzionism ieftin
pe străzi se aprind felinarele
e bine

ascultă acest text în lectura autoarei