Arhivă pentru Ianuarie, 2010

I lived on the Moon

Posted in animaţie, imagini sunete culori on Ianuarie 25, 2010 by danabanu
Anunțuri

e frig şi unora le e greu, seniori

Posted in veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră on Ianuarie 23, 2010 by danabanu

Ştire: Apel către bucureşteni | Ora: 09:33 | Data: 22. 01. 2010 Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, ii roaga pe bucuresteni sa semnaleze Municipalitatea atunci cand vad oameni fara adapost care indura conditiile grele ale iernii pe strazi, in parcuri, in scarile de bloc. In acest scop cetatenii Bucurestiului pot suna de astazi, incepand cu ora 17:00, la linia de permanenta deschisa la Cabinetul Primarului General: 021/305.55.07.

_________________

am primit pe mess chestia asta, v-o arăt şi vouă, bucureştenilor seniori-cititori de danabanuuri

how do you measure beauty?

Posted in colaj, imagini on Ianuarie 22, 2010 by danabanu

mirodenii şi buburuze(jucărele şi halviţe)

Posted in creioanele danului on Ianuarie 20, 2010 by danabanu

soarele acoperea casa din lemn vânăt
a cardamom şi a ghimbir mirosea după-amiaza
împletit în 3 în 4 în 34 drumul despica răbdător
somnul zilelor-iederă

urcau domol spre vârf de iarbă şuie
prea tandre buburuze cu gând de măritiş
un ieri cuminte se decupa din tufe
şi un arici stingher zâmbea cârpindu-şi haina

oftam prelung a dor de o-ntâmplare cu iz medieval şi tainic zaiafet
îmi desfăceam nostalgic felii de portocale şi le-nghiţeam năucă-n prag de asfinţit
mă şi închipuiam o tristă colombină fugind spre ţări de plastic prea aprig colorate
dar lumea era mică şi pasul meu cam lung

nici nu mai ştiu când fistichia umbră m-a dăruit din plin
odihnă saţiu şi veştedă blazare lentoare levantină cu iz de anason

cuminte aşezată în ramă aurie surâd câteodată zăpezilor de pluş
cutreier fără teamă prin ţara nimănui
şi înserarea crudă nu vrea să mă cuprindă

nu plec la drumuri lungi decât spre dimineaţă
dar mă întorc mereu sfârşitul să-l alung

există oameni

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu on Ianuarie 19, 2010 by danabanu

toate drumurile acestea cu grijă ne vor îmbătrâni cu multă răbdare
există oameni cu gura amară
există oameni care trec în convoaie spre lună
pierrot face tumbe pierrot se aruncă de la ultimul etaj al fanteziilor sale
planează peste acoperişurile cele roşii ale unui oraş nevăzut

cine e cel care mănâncă la aceeaşi masă cu tine
cine e cel care bea apă din aceeaşi fântână
şi cine sunt oamenii aceştia care există independent de voinţa ta
îţi umblă prin vene îţi decupează cu multă dragoste ferestre
prin care să priveşti înserări deocamdată neîntâmplate

teribile animale călătoresc prin lumea închisă
poemul se scrie cu sânge spun unii caută soarele ieşi din lună spun alţii
patima-i vie înserarea e atât de aproape
mamă unde e nordul promis şi unde se duc visele dimineaţa

*

în munţi aşteptarea e doar o poveste dincolo de ei suntem matrozii cuvintelor noastre
ninge pe calea victoriei am văzut o fată care purta o pasăre cântătoare pe umărul stâng
am mai văzut şi umbra lui Dimitrie Stelaru alunecând peste poduri
„să nu te apropii de sufletul meu când sunt plecat” strigă el

ninge pe calea victoriei în lipscani chiar şi în drumul taberei
trec la pas uşor alţi oameni pentru ziua de mâine
oameni care pleacă spre nord odată cu visele
dimineaţa

pierrot face tumbe

Poemul din metrou-campanie poetică

Posted in veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră on Ianuarie 18, 2010 by danabanu

„Poemul din metrou” este o acţiune ce se adresează în aceeaşi măsură poeţilor de limbă română cât şi publicului din Bucureşti. Este vorba, concret, de distribuirea a 1.000 exemplare dintr-o poezie a unui autor, în mai multe staţii de metrou din Capitală. Iniţiată de scriitorul Ştefan Doru Dăncuş, revista Singur şi site-ul acesteia,http://www.revistasingur.ro, campania va beneficia de o largă mediatizare, aici incluzând filmările evenimentului, fotografii făcute la faţa locului, afişe stradale, sondaje, postare pe site-ul revistei Singur, publicare în revista tipărită ş.a.m.d.

Vă rugăm să ne fiţi alături la acest eveniment cultural de excepţie, prin mediatizarea lui în publicaţia/postul TV/radio-ul/site-ul Dvs., urmând ca şi noi, la rândul nostru, să vă trecem ca parteneri media pe tot parcursul acţiunilor.

Data începerii acestei campanii va fi anunţată în timp util.

Vă mulţumim pentru atenţie,

Ştefan Doru Dăncuş

Contact:

Telefon: 072.444.35.87

Mail: dorudancus@yahoo.com

Adresă poştală: Revista SINGUR

O.P. 8, C.P. 19

Loc. Târgovişte, jud. Dâmboviţa

De ce am ales Bucureştiul?

Pentru că acolo (ca nicăieri altundeva în România) oamenii aproape şi-au uitat identitatea, devenind nişte slujbaşi ai intereselor minore. Ei sunt primii demni de milă. Ei sunt carnea de tun a poporului nostru, scoasă în faţa taifunului european ce ne îndeamnă să fim de acord cu „globalizarea”. O „globalizare” ce ne fură vieţile, nu ne lasă să fim unici şi frumoşi, ne standardizează.

Alte acţiuni asemănătoare se vor desfăşura în staţiuni turistice, în alte oraşe, în faţa marilor clădiri ale Parlamentului şi Guvernului etc. – toate acestea fiind, de fapt, o încercare de-a scrie, cât se mai poate, în limba română.

spre 40 seara într-un oraş numit bucureşti

Posted in creioanele danului on Ianuarie 12, 2010 by danabanu

ca mâine au să ne demoleze şi pe noi dragule
la 40 parcă începi să trăieşti într-o cartolină sepia
se face seară iei gramofonul sub braţ deschizi umbrela aterizezi pe lipscani
ai vrea o rochie lungă cu trenă dantele manşete aurii
o pălărie cu pene vreo 3 cai şi-o trăsură de lux
ai mai vrea o voaletă albastră şi un portţigaret argintiu
dar toate acestea desigur sunt la fel ca gramofonul în pâlnia căruia ai aruncat
un buchet de flori de mult ofilite
desuete sunt toate vetuste mucegăite cu miros de canal
canal veneţian îţi spui fluierând a trecerea vremii

tot priveşti peste umăr să-ţi vezi prietenii
dar ei sunt plecaţi de mult cu alte treburi
cică într-o lume mai bună de unde nu s-a întors decât Unul să ne spună că e totul ok
puteai şi tu să te însoţeşti la drum cu alţi călători mai tineri
mai apţi pentru viaţă mai sănătoşi nu atât de boemi
poate acum dacă tot priveşti peste umăr ai putea să vezi în urma ta
cohorte de fluturi şi milioane de felinare aprinse doar pentru tine
ca mâine au să ne demoleze şi pe noi dragule
şi poate doar vreun zepelin tembel să-şi mai aducă aminte
că am trecut pe marile bulevarde ale acestui oraş mult prea mic pentru noi
precum trece uneori la întâmplare o rază de soare pe un nas de copil

cât ai vrea să opreşti nostalgia greţoasă care te face să semeni uneori cu o cântăreaţă îmbrăcată în negru
cântând fals dar tare în mijlocul unei taverne cu poeţi care se tot citesc între ei
uneori vin seri precum seara de-acum când ai da totul la schimb pentru un gramofon nou
un lipscani ca pe vremuri o ţigară ieftină fumată pe o bordură cu prietenii tăi cei bătrâni şi boemi de demult

sau
poate nu e aşa
prin bucureşti trec la pas cai sălbatici şi negri unul dintre ei eşti chiar tu se rotesc la nesfârşit cuvinte în versuri
se fac jocuri se construiesc noi şi noi catedrale din litere transparente
se macină iubiri imposibile şi mor în fiecare minut oameni care se nasc a doua zi

să treci dintr-un secol în altul e un act de curaj
să priveşti peste umăr un gest de tandreţe pe care îl faci cu o anume distincţie
vreau să spun că supravieţuirea printre cuvinte nu-i doar o artă e un buchet de flori de mult ofilite
aşezat în pâlnia aurie a gramofonului care a obosit să tot cânte

ca mâine au să ne demoleze şi pe noi dragule
nu-ţi fie frică doar am trecut la întâmplare precum o rază de soare pe un nas de copil
zepelinele bucureştiului au să ne poarte o vreme cuvintele
apoi vom sta pe o bordură la o ţigară cu toţi prietenii noştri boemi şi bătrâni

bordurile au să rămână
oamenii au nevoie de ele

ascultă acest text în lectura autoarei