cam aşa

ies din iarnă cu seninătate şi cu sufletul uşor. am înainte încă 1000 de primăveri. sunt un om fericit. mă îndrept spre 16 martie, voi împlini atunci 41 de ani.
ştiu că zgomotul lumii poate ridica ziduri
aşa cum mâna omului poate ridica piatra care te va lovi în faţă şi îţi va provoca răni strălucitoare, răni de o frumuseţe aproape perfectă
dar
eu am de foarte mult timp un oraş doar al meu în care trăiesc liberă şi sălbatică. în oraşul acela al meu oamenii sunt cu toţii frumoşi, ferestrele deschise, cerul aproape, munţii înalţi până la soare.
e multă lumină în sufletul meu acum. şi linişte. o linişte care-mi luminează drumurile viitoare şi le dă sens.
Port în mine deschise toate cărţile mele viitoare.

Reclame

5 răspunsuri to “cam aşa”

  1. gyuriland Says:

    Foarte fain poemushul Dana! îmi cer permisiunea să-l pun pe infra…e voie? dă-mi un semn dacă da sau pune-l tu te roog…:)

  2. george, aici e un fragment din jurnalul meu virtual
    nu e un poem
    trebuie să refuz, din păcate
    sunt sigură că nu mă vei suspecta de vreo rea intenţie

    servus, dragule 🙂

  3. La multi ani anticipat, Dana! Ma bucur ca ai atata lumina in suflet. Esti o fata deosebita, asa cum te-am stiut

  4. Dănuţule-bănuţule, ce poem tonic!
    Deja el mi-a şterpelit vreo 27 de ani
    şi am rămas cu 35, etate la care îmi
    plăceau femeile mai mari decât mine !

    La mulţi ani !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s