azi ieri alaltăieri de Paul Vinicius

dimineaţă –
şi lumina obosită
a unui secol deja sfârşit.

iar ei mă întrebau de fapte
de încălţări
de măreţia şi fălcile de oţel ale drumului.

aşa că am zâmbit firav
iar mâna dreaptă carafă s-a făcut
picioarele – doi cai alb-albaştri
creierul:
un fruct moale şi zemos.

dezamăgire a părinţilor
şi cenuşă
din cenuşa gurilor de prieteni –
aşa am rămas
aşa m-am lăsat să rămân.
numai visele
dar mai ales şocul electric
al destrămării lor
mă mai ridicau deasupra acestui ţinut
scufundat în blestemăţii şi teroare;
dar chiar şi acolo
reuşeam să găsesc
câte un licăr de frumuseţe devastatoare
care mă păstra înlăuntrul sângelui meu
pentru încă o zi de om.

seară –
şi lumina orbitoare
a unui secol deja sfârşit.

ceva din mine e deja pământ
ceva din mine continuă să iubească

numai morţii sunt nemuritori.


din volumul „Liniştea de dinaintea liniştei” apărut la ed.Tracus Arte 2011

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s