de ce ies eu în piaţa universităţii

pentru că am chef şi am dreptul să ies. dreptul ăsta mi l-am câştigat prin faptul că am participat la revoluţia din ’89, la începutul fenomenului piaţa universităţii şi la mineriade, nu mi l-a dat nimeni, mi l-am luat singură.

ies în piaţa universităţii pentru că mă respect şi am încredere în mine ca artist deci trebuie să văd, să-mi răspund la întrebări, să înţeleg ce e cu oamenii ăia.

când la câteva străzi distanţă de casa mea aud voci care se ridică şi spun „NU!” mi-ar crăpa obrazul de ruşine faţă de mine însămi să stau să privesc la tot felul de emisiuni idioate, să tricotez pe net injurii şi mari păreri referitoare la lume, politică, partide, revoluţii. aş pierde ceva cu adevărat fascinant.

ies în piaţa universităţii pentru că eu chiar cred în oamenii ajunşi la capătul răbdării, ăştia sunt adevărata sursă de inspiraţie pentru un autor. acolo e viaţa şi poezia şi sensul adevărat, restul e o asurzitoare tăcere.

nu vreau să fac parte din gaşca plictisiţilor sorţii. sunt un gură-cască, un amărât de scriitoraş cu ochii cât farfuriuţele de cafea, un om care priveşte spre oameni şi nu-i judecă doar îi admiră. pentru că oamenii ăştia îmi dau mie cuvinte, putere şi viaţă.

cam aşa stă treaba. salut 🙂

Anunțuri

8 răspunsuri to “de ce ies eu în piaţa universităţii”

  1. Parerile trebuiesc impartasite, nu obligatoriu unanim acceptate insa, libertatea de’ati spune parerea e absolut necesara.
    Ca esti scriitor, artist, miner sau strungar e tot una, fiecare fiinta dotata cu capacitatea de’a emite o parere are dreptul de’a proiecta propria viziune despre realitate

  2. ai dreptate, părerea mea 🙂

  3. misto de tot… „Mi-am castigat dreptul sa ies in strada…” Te reprezinta 🙂

  4. Ioana, şi tu ai dreptate 🙂

  5. Ne’am castigat dreptul de’a fi prosti pentru ca asa vrem noi, nu pentru ca asa ne cred oportunistii. Asta insa e alegerea noastra. Alegem sa fim prosti prin lipsa noastra de reactie, atitudine..
    Sau asta e indolenta? Ma rog, e alegerea noastra :))

  6. ştii cum e? periculoasă treabă să vorbeşti în numele unui grup, a unei generaţii, a unei lumi întregi, eu abia mă descurc cu lumea mea interioară, încerc(la cei 42 de ani pe care îi am) să mă cunosc şi să mă înţeleg da’ nu prea reuşesc, tot mă împiedic tot o iau de la capăt. ştiu doar că mi-am păstrat mereu intactă curiozitatea şi nevoia de cunoaştere. din păcate cu teoretizarea nu stau prea bine.

  7. welcome to my kind of truth :))

  8. […] mult aici: https://danabanuelian.wordpress.com/2012/01/23/de-ce-ies-eu-in-piata-universitatii/ .) Like this:LikeBe the first to like this post. Tag-uri:Dana Banu, Piata Universitatii, poezia, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s