daniil şi capătul pământului


Cafe de Flore 1970 – Serge Jacques

„uite daniil
aici e capătul pământului
bem o cafea povestim despre lucruri mărunte şi ape tulburi

ei spuneau că zboară prin lume tot felul de păsări ciudate
că vremurile ne scriu ne gândesc ne mestecă încet şi desigur
că vom ieşi din oraşul acela mult prea devreme
ca să mai înţelegem şi noi câte ceva
ei aveau întotdeauna dreptate
dar noi am plecat
şi nu ne-am mai întors niciodată”

la versurile astea m-am gândit acum câteva zile în timpul călătoriei în franţa. imaginea lui daniil m-a tot urmărit în ultima vreme. totul e bine. va trece şi vara asta până la urmă, aştept toamna şi călătoria în siberia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s