Archive for the cântecul samovarelor Category

Târgul de carte Gaudeamus 2013

Posted in cântecul samovarelor, din lumea noastră cea de toate zilele, la trap la pas sau în zbor prin bucureşti, veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră with tags , , , , , on Noiembrie 18, 2013 by danabanu

Salut, lume! De miercuri până duminică în pavilionul central de la Romexpo are loc târgul anual de carte Gaudeamus, dacă aveţi drum pe acolo puteţi găsi exemplare din „Cântecul samovarelor” şi din „şi lumea cinema paradis” la standul editurii Herg Benet, standul poartă numărul 349 şi e situat la nivelul 7.70.
Sunt ultimele exemplare din cărţile pe care le-am scris din 2011 până acum.
Celor care le vor cumpăra le doresc lectură plăcută şi sper din tot sufletul să nu le pară rău după banii daţi.ImagineImagine

o veste bună

Posted in cântecul samovarelor, jurnal on Mai 8, 2012 by danabanu

Cântecul samovarelor se va traduce în limba franceză, va fi publicat prin vara sau toamna anului viitor la o editură din Franţa.

peste ape o ceaţă aproape omenească

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, cântecul samovarelor on Februarie 14, 2012 by danabanu

în anul acela am început să tăcem pe deasupra noastră se întuneca
treceau prin încăperi albe cuvinte doar treceau se îndepărtau de la noi
în iarna aceea printre văile ninse din munţi am văzut pentru prima dată soarele

dragi bărbaţi ai subteranelor senzaţii erotice
frumoşi inorogi care trăiţi încă pe vastele câmpii de hârtie
molima primăverii ne va cuprinde trupurile şi le va ridica la cer
acolo în chip de nori vom visa felinare aprinse şi ceaiuri negre
clocotind în samovare de-argint

peste ape îngerul a strigat şi adevărul a devenit un cântec despre maidanele copilăriei
peste ape s-a ridicat o ceaţă lăptoasă aproape omenească asculta cântecul şi dansa uşurel
peştii se legănau şi ei bărcile pescarilor s-au dezlegat de la maluri atunci şi au rămas părăsite

prin oraş oamenii au ridicat obloanele au deschis ferestrele şi au râs înspre noi
ieşeam victorioşi din soare în alaiuri lungi
eram tineri şi nu era seară eram tineri

în faţa măcelăriei chiar lângă abator
din oase albe curate spălate lustruite cu multă migală
prietenii au ridicat o statuie după chipul şi asemănarea noastră
au mâncat şi au băut 3 zile apoi au încercat să îşi amintească numele statuii şi n-au reuşit
apoi au tăcut şi au privit cum se întuneca pe deasupra
apoi a trecut o zi cât o iarnă
şi molima primăverii le-a luat trupurile şi le-a transformat într-o ceaţă aproape omenească

Cântecul samovarelor la TNCP

Posted in cântecul samovarelor, de luat aminte, veşti despre ce se mai întâmplă în lumea noastră on Mai 19, 2011 by danabanu

pe parcursul TNCP puteţi găsi cartea mea „Cântecul samovarelor” la standul editurii Tracus Arte din holul USR(Calea Victoriei nr. 115)

PS: care vreţi cartea cu autograf din partea mea contactaţi-l pe Dan Iancu(editorul cărţii) la adresa uhi4ge@yahoo.com

Dana Banu – Cântecul samovarelor

Posted in cântecul samovarelor, din lumea noastră cea de toate zilele on Mai 17, 2011 by danabanu

gata. am scris-o, am citit-o, a apărut. care vreţi s-o cumpăraţi luaţi legătura cu Dan Iancu la uhi4ge@yahoo.com, vă va trimite cartea cu autograful meu, care vreţi să o cumpăraţi direct din librării o găsiţi la:

http://librarie.carturesti.ro/cantecul-samovarelor-252461
– librăria Mihai Eminescu(Bd.Regina Elisabeta nr.16)
– librăria Muzeului Naţional al Literaturii Române(bd. Dacia nr. 12)
– la standul editurii Tracus Arte pe durata Bookfest.

tutungeria doamnei b

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, cântecul samovarelor on Noiembrie 30, 2010 by danabanu

acolo veneau în după-amiaza târzie a toamnei fumătorii de pipă
cei cu portţigarete aurii şi adolescenţii cu bani număraţi pentru o singură şi fină ţigară
suav prin perdeaua portocalie intrau nori de fum şi de ceaţă
şaretele aşteptau în faţa micuţei prăvălii cu clopoţel argintiu la intrare

doamna b vindea ţigări ieftine în cutii cu filigran ţigări scumpe învelite în hârtie albastră
mai vindea şi bibelouri urâte dar bune de aşezat în vitrine strălucitoare
uneori îşi punea un şorţ cu desene hazlii şi oferea acadele turtă dulce şi marţipan pe gratis
celor care au fost cândva prea de mult ca să-şi mai aducă aminte
copii

în tutungeria doamnei b era târziu seara ungea pereţii
cu umbre de oameni care nu mai fumau şi în general nici nu prea mai trăiau
decât în poveştile ei cu cercei brăţări şi mărgele de chihlimbar
prin unghere stinghere adormeau la întâmplare vechi borcane cu miere

îşi încălţa apoi botinele
deşi prefera de cele mai multe ori să le păstreze într-un dulap de abanos
plin cu fotografii sepia agrafe şi pietre
ieşea atunci în faţa micuţei sale tutungerii
făcea doar câţiva paşi înspre strada plină de zgomote
se întorcea mereu cu un zâmbet amar fluturat eşarfă la gât
ofta prelung şi mai fuma o ţigară
aruncând rotocoale de fum spre tavanul din ce în ce mai înalt
îşi lua apoi o pereche nou-nouţă de aripi şi zbura mai departe
peste acoperişurile unui oraş nevăzut

povestea funigelului armand şi a teribilei cusătorese ludmila

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, cântecul samovarelor on Martie 19, 2010 by danabanu

şarete suave de aer trec prin oraşul castanelor coapte şi al duioaselor dramolete
văzute doar de obloanele trase şi de felinarele stinse
care tot spun poveşti la urechea cişmelelor
în oftaturi prelungi de viori transparente alunecă noaptea
un parfum de lavandă acoperă castele de fildeş
printre gene doar visul cu rozalbă lentoare filtrează încet aromata lumină

pantofi cu glanţ şi dame cu fionguri dau patefoanelor lumină şi contur
o taină coboară în lume şi galbene arome dospesc cu vrednicie nori blânzi de fum şi rotocoale-n ceruri

cusătoreasa ludmila veghează lângă samovarul sărac globul de sticlă e gol şi-acoperit cu muselină albastră
fereastra e-nchisă zgomotul străzii departe prin văzduh trec la-ntâmplare cai negri la trap

funigelul armand cu papion şi panaş colorat cu surtuc movuliu scurt la mâneci şi mustaţă imberbă
striveşte-ntre dinţi dulci boabe de struguri visând cu nesaţ la şifonierul în care zace ascunsă
toamna de catifea mătase şi frunze toamna cu obraz de gutuie

prin damigene şanţuri streşini şi taverne alunecă amurgul
se-nnegurează lumea se tulbură perdeaua de borangic subţire se bâlbâie amoruri zaharisite alene în umbre de-mprumut
e vremea ceasornicelor mute e vremea acelor de argint care străpung cu sârg degetele firave ale cusătoresei ludmila

prinţ al cămărilor goale al magaziilor tandre şi-al ungherelor grizonate
funigelul armand ameţit de aromele cusătoresei ludmila ia primul vapor cu aburi desenat pe perete
de un pictor nătâng cu plete şi pipă din spumă de mare
coboară apoi nostalgic supus în globul de sticlă

teribila nostră ludmila termină însă tocmai atunci de brodat rochia pentru balul de iarnă
o îmbrăcă în grabă apoi deschise fereastra şi îşi luă zborul încet pe deasupra felinarelor stinse

………………………………………………

prin oraşul castanelor coapte şi al duioaselor dramolete se spune şi acum că
în globul de sticlă brodat cu migală pe trena rochiei cusătoresei ludmila
cea care trece noaptea în zbor pe deasupra acoperişurilor
funigelul armand doarme şi se visează mare împărat al toamnelor nude
dar
o taină e-n lume şi toamna-i departe bine ascunsă în şifonierul ludmilei