Archive for the creioanele danului Category

drumul spre lumină

Posted in creioanele danului, culori, imagini with tags , , , , on Octombrie 15, 2012 by danabanu

se deschide un alt drum spre lumină. purtăm în noi singurătatea pământului. prin acoperişul înalt deodată soarele. se aşează cuminte pe scaun şi tace.

foto: Cătălin Rădulescu Ţeţe

Anunțuri

dana banu

Posted in creioanele danului on Octombrie 10, 2012 by danabanu

o lungă tinereţe
apoi o bătrâneţe de un ceas şi jumate
miliardar în cuvinte şi pietre
aruncate în apele lumii pentru noroc
boemul unor vremuri de fum
supravieţuitorul propriilor sale războaie
eu călătorul acesta cu umerii firavi
(şi zeci de carnete pline cu poezii)
eu acest zeppelin trecând
peste Drumul Taberei Magheru Lipscani
Budapesta Chişinău Paris
Veneţia Edirne sau Istanbul
iscălindu-mă-n grabă prin lumi virtuale
tăcând suav printre oameni
niciodată aflându-mă cuprinsă-n vreo vârstă
niciodată acasă niciodată destul

înserare cu ferestre deschise şi scrum
înserare desenată cu o cretă verde pe caldarâm

dana banu este numele meu
8 litere scrise în ochiul tău de acum
dar
tac mult şi prelung
iau primul tren şi plec
departe de mine

dana banu blues

Posted in creioanele danului on Iulie 30, 2012 by danabanu

multă lume se agită în jurul meu
toţi vor să îmi spună câte ceva
stau liniştită în casa mea
telefonul e închis uşa la fel
tot mai departe eu de mine m-aş vrea

oamenii pot să dispară în ceaţă
am să desenez cât de curând alţii în loc
iau maşina şi plec
în portbagaj e o eşarfă albastră

ieri m-am întâlnit cu un om ciudat
în oglindă

nu deranjaţi
nu mai întrebaţi nimic despre mine

doctorul grig mi-a spus
nu e de bine
călătoriile te obosesc peste măsură
trebuie să stai acasă un timp
nu mai fuma şi mai ales nu te enerva
doctorul acesta spun eu
e adevărata problemă a mea
dacă vreau îmi iau tot anul vacanţă
asta ca să îl enervez

nu
nu am să mai vin la Paris
nu te impacienta
nu face curat în casă
nu schimba perdelele din fereastră
tot ce vreau e să ningă acum
peste umbra ta
dar asta nu se poate
poate doar dacă m-ai desena pe geamul tău
încă o dată
o da geamul tău
care se ştie deja
nu mai e demult şi al meu

aşa că nu fii trist dragul meu
poate plec în vacanţă
nu am să mă las de fumat
am să îţi trimit însă curând
poate chiar mâine sau niciodată
o vedere frumos colorată
pe care am să scriu cu pixul cel verde
nu deranja nu te enerva nu întreba
nu te agita nu respira nu expira
stai şi trăieşte cuminte
o viaţă care nu mai este a ta

şi
dacă mă gândesc mai bine
ţi-aş fi scris chiar şi o poezie
dar ce pot să spun
iată că nu a fost să fie

da da
dana
nu nu
banu

*

Posted in creioanele danului on Decembrie 16, 2011 by danabanu

astfel creşte iarna îndepărtărilor noastre
târziu înspre capătul lumii ne închidem în vis
aprindem încă un chibrit

strălucim

portretul de septembrie al danei

Posted in creioanele danului on Septembrie 7, 2011 by danabanu

dana priveşte spre soarele ei printr-o frunză de viţă-de-vie
stă aşezată pe un morman uriaş de pantofi vechi şi fumează
fiecare pereche de pantofi e un drum pe care nu l-a dus până la capăt
deşi cu siguranţă şi-ar fi dorit o colecţie impresionantă de anotimpuri desăvârşite

coboară doar noaptea din casa ei
în care locuieşte ca într-o placentă îndelung răbdătoare
atunci numără luminile oraşului
şi tace

priveşte lumea pe fereastră
face tumbe la marginea arenei
dintr-un joben vechi scoate un chipiu
din chipiu o eşarfă
din eşarfă un cerc
apoi
hop şi finalul ameţitor
cade în cerc
oamenii aplaudă monoton sau frenetic

desenează liniuţe
pe care unii şi le aşează între anul naşterii şi anul morţii
e prietenul nebunilor de prin gările vechi de provincie
şi al marfarelor plictisite de orient-expresuri târzii
tot caută ceva ce ştie că nu va găsi niciodată
când oboseşte scrie despre ea
ca şi cum ar fi un punct-licurici mult prea obraznic
dintr-un poem caligrafiat cam târziu pe o notă de plată

……………………………………………….

e destul de frig aici la marginea memoriei
acoperişurile caselor sunt roşii
munţii sunt arămii şi departe
bărcile pleacă spre nord
dana e doar încă şi încă o întâmplare ciudată

septembrie 2007

dana cu chibrituri

Posted in creioanele danului on August 22, 2011 by danabanu

nu sunt un om prea grăbit
trăiesc puţin şi pe îndelete
iubesc mai cu seamă
cuvintele
bărbaţii înalţi
oraşele îndepărtate

inima mea nu e
nici cuminte nici tristă
nici matură nici colorată
e doar o cutie cu chibrituri

până la cer şi chiar mai departe se face lumină
când aprind pe înserat câte un chibrit
şi privesc înspre oameni cu teamă
mereu la jumătatea drumului dintre mine şi ei
arde subţire o flacără

tu ai să mori înconjurată de toate cuvintele tale
ca într-o citadelă
dar măcar vei avea lumina aprinsă
aşa îmi spunea bărbatul cel neiubit îndeajuns
vocea lui cobora în pământuri săpa galerii
încolţea apoi din nisipuri ca o iarbă sălbatică
………………………………………..

din cer dacă eşti atent poţi zări
un om mic şi enervant care tot aprinde chibrituri la marginea lumii
într-o zi cu siguranţă va ajunge
stăpânul citadelei

aici e ţara pune-o în buzunar e a ta

Posted in creioanele danului, de-ale mele mărunţele on Decembrie 1, 2010 by danabanu

aici am stat şi am privit peste umăr
copilăria cu pâine pe cartelă
adolescenţa cu sarafan cordeluţă albă
tinereţea mea dintâi urlând pe străzi
pentru încântarea de mai târziu a nevolnicilor
maturitatea care nu iartă şi nu uită nimic

aici am stat şi am privit în ochi
oameni care plecau în lungi convoaie
atât de departe
încât nu s-au mai întors
niciodată

aici m-am întors am rămas şi am iubit cu ruşinoasă disperare
o ţară mică şi-a nimănui
atât de mică încât îţi vine să o ascunzi
discret în buzunarul hainei
şi să îţi fie milă de ea uneori
de exemplu atunci când vrei să pleci
iar şi iar şi iar în departele tău
dincolo de copilărie adolescenţă maturitate
şi nu poţi
pentru că este a ta
e singurul lucru pe care moartea viaţa oamenii
şi alte asemenea poetice dar atât de reale idei
nu ţi-l mai poate lua
o ţară mică şi-a nimănui
definitivă ca o înjurătură de mamă aruncată peste gard
pentru aducerea aminte a punctului tău de pornire în lume
pune-o în buzunar e a ta