Archive for the imagini Category

Dana Banu și prietenii – mai 2015

Posted in de luat aminte, din lumea noastră cea de toate zilele, imagini with tags , , , , , , , on Mai 12, 2015 by danabanu

11150733_835295039879998_1228596738592484729_n

Anunțuri

oamenii se ridică spre soare odată cu visele

Posted in din sertarul cu daruri primite de la cititorii mei, imagini with tags on Februarie 10, 2014 by danabanu

oamenii se ridică spre soare odată cu visele

image by: Carmen Racoviţă

într-un cer violet

Posted in imagini with tags , on Noiembrie 27, 2013 by danabanu

într-un cer violet

by Carmen Racoviţă

drumul spre lumină

Posted in creioanele danului, culori, imagini with tags , , , , on Octombrie 15, 2012 by danabanu

se deschide un alt drum spre lumină. purtăm în noi singurătatea pământului. prin acoperişul înalt deodată soarele. se aşează cuminte pe scaun şi tace.

foto: Cătălin Rădulescu Ţeţe

daniil şi capătul pământului

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, de-ale mele mărunţele, imagini, jurnal with tags , , , on Iulie 18, 2012 by danabanu


Cafe de Flore 1970 – Serge Jacques

„uite daniil
aici e capătul pământului
bem o cafea povestim despre lucruri mărunte şi ape tulburi

ei spuneau că zboară prin lume tot felul de păsări ciudate
că vremurile ne scriu ne gândesc ne mestecă încet şi desigur
că vom ieşi din oraşul acela mult prea devreme
ca să mai înţelegem şi noi câte ceva
ei aveau întotdeauna dreptate
dar noi am plecat
şi nu ne-am mai întors niciodată”

la versurile astea m-am gândit acum câteva zile în timpul călătoriei în franţa. imaginea lui daniil m-a tot urmărit în ultima vreme. totul e bine. va trece şi vara asta până la urmă, aştept toamna şi călătoria în siberia.

astăzi am văzut o rază de soare care cânta chiar aşa:

Posted in culori, imagini, imagini sunete culori, muzichiile danului on Aprilie 23, 2012 by danabanu

de parcă s-ar întâmpla o singură zi la nesfârşit

Posted in de-ale mele mărunţele, imagini on Aprilie 4, 2012 by danabanu

photo by: Ferdinando Scianna

dacă închid ochii lumea devine cuvânt şi din cuvânt mă nasc eu de fiecare dată aceeaşi de fiecare dată la fel. unii oameni spun că trebuie să taci ani la rând ca să poţi rosti apoi un cuvânt esenţial.