Archive for the jurnal Category

daniil şi capătul pământului

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, de-ale mele mărunţele, imagini, jurnal with tags , , , on Iulie 18, 2012 by danabanu


Cafe de Flore 1970 – Serge Jacques

„uite daniil
aici e capătul pământului
bem o cafea povestim despre lucruri mărunte şi ape tulburi

ei spuneau că zboară prin lume tot felul de păsări ciudate
că vremurile ne scriu ne gândesc ne mestecă încet şi desigur
că vom ieşi din oraşul acela mult prea devreme
ca să mai înţelegem şi noi câte ceva
ei aveau întotdeauna dreptate
dar noi am plecat
şi nu ne-am mai întors niciodată”

la versurile astea m-am gândit acum câteva zile în timpul călătoriei în franţa. imaginea lui daniil m-a tot urmărit în ultima vreme. totul e bine. va trece şi vara asta până la urmă, aştept toamna şi călătoria în siberia.

Anunțuri

o veste bună

Posted in cântecul samovarelor, jurnal on Mai 8, 2012 by danabanu

Cântecul samovarelor se va traduce în limba franceză, va fi publicat prin vara sau toamna anului viitor la o editură din Franţa.

sunt nişte oameni care mă aşteaptă

Posted in jurnal on Decembrie 2, 2011 by danabanu

copiii ăştia mă aşteaptă să merg în vizită la ei şi să le citesc poezii.
şi viaţa pare deodată nespus de frumoasă. din cauza lor, desigur 🙂

şi ce mai faci tu, dana banu?

Posted in jurnal, muzichiile danului on Noiembrie 26, 2011 by danabanu

dimineaţă. eu cred încă în oameni. copiii de vârsta mea au început să renunţe la poezie. prin ţară e sărăcie şi eu călătoresc mult. uneori mi-e teamă, uneori îmi spun că am să plec de aici şi n-am să mă mai întorc.

din ce în ce mai singur printre oameni străini. basri s-ar putea să aibă dreptate, ţara asta e ţara oamenilor singuri(basri este soţul meu şi nu e român).

aştept şi caut ceva ce ştiu că nu voi găsi niciodată. deocamdată nu renunţ, doar merg înainte. mi-am întrebat prietenii: „voi credeţi că oamenii mor când nu mai au nimic de spus?” iar ei au tăcut(probabil nu mai aveau nimic de spus).

e greu. încep să îmbătrânesc într-o ţară care nu mai e a mea.

eu, dana banu, trebuie să am foarte multă grijă de mine pentru că sunt un om singur, unic şi foarte puternic.

cu samovarele prin târgovişte şi pietroşiţa

Posted in de-ale mele mărunţele, din lumea noastră cea de toate zilele, jurnal, pe unde merge danul când iese din casă, prietenii danului on Octombrie 16, 2011 by danabanu

După cum vă spuneam acum câteva zile, nordicul meu prieten Ştefan Doru Dăncuş m-a chemat în tabăra pe care el o organizează(Tabăra revistei Singur) începând din acest an la Târgovişte. Cum prietenul mai ales la bine şi distracţie se iveşte, degrabă mi-am făcut bagajul şi codiţele, m-am urcat în trenul săgeată, şi-am descălecat val vârtej în grădina lui dăncuş.

În mare şi fără prea multe înflorituri vreau să vă spun că vineri s-au lansat o mulţime de cărţi la biblioteca I.H. Rădulescu şi la sfârşit am citit şi eu o poezie(haralambie strigând peste ape, nu, nu mă autoironizez ăsta e titlul poezelei din cartea mea). S-a vorbit muuult pe marginea cărţilor, între timp pe afară ploua, doamna de la poartă a fost extrem de amabilă şi m-a lăsat să casc gura prin toată biblioteca, mi-a plăcut ce am văzut, linişte, toate bune şi frumoase, curate şi luminoase.

Seara s-a terminat pe la 1 dimineaţă.

A doua zi a fost supercalifragilistic. Ne-am dus la Pietroşiţa unde avea loc un eveniment local la care eram invitaţi(am primit şi o „diplomă de merit pentru participarea distinsă la Toamna Literară Pietroşiţeană Mircea Horia Simionescu ediţia a VIII-a”, n-am mai primit diplome de n ani aşa că am împăturit-o frumos şi-am s-o păstrez un timp cu mare grijă). Am citit şi acolo o poezie şi m-au aplaudat oamenii din sală atât de tare încât vreo săptămână am să umblu cu penele strălucind în soare.
M-am simţit extrem de apropiată faţă de comunitatea aceea.

Am cunoscut acolo un băiat din Târgovişte, de vârsta mea, foarte simpatic, îl cheamă Sebastian Drăgan şi, după ce am să termin de scris şi postat floricica asta de text, am să mă apuc să-i citesc cartea pe care am obţinut-o la schimb cu un samovar de-al meu, l-am mai cunoscut şi pe puştiul lui, Nichita Dayan(i se mai spune şi Spouky) care e în clasa a 9-a şi e haios tare.

Am fost şi la căminul cultural unde am mâncat, ne-am povestit, am râs şi am zâmbit.

Mi-a părut rău când am plecat de acolo, sper să am şansa de a mă reîntoarce.

La Târgovişte seara a ţinut până la 3 dimineaţa.

L-am cunoscut în tabără pe Dan Şalapa şi am făcut împreună vin fiert cu scorţişoară şi piper, ba chiar am şi spălat vasele împreună. Dăncuş ne-a cântat până şi-a rupt corzile(nu alea vocale ci alea de la chitară), a avut grijă de noi, ne-a plimbat şi ne-a cocoloşit.

Trebuie să-l menţionez aici cu mare respect pe domnul Ţiplea, socrul lui Dăncuş, care ne-a povestit o mulţime de poveşti despre oamenii din Ieud(şi Dăncuş şi soţia lui Gabriella se trag din Ieud-Maramureş, cică aia e o localitate fără ieşire cum spune un consătean de-al lor). Domnul Ţiplea e, în opinia mea, un admirabil poet douămiist.

Apoi am încălecat trenul-săgeată şi m-am întors acasă unde, iată, scriu macrameul ăsta de textuleţ, pun nişte poze cum v-am promis, şi zâmbesc amintindu-mi de frumoşii oameni din Pietroşiţa.
Peste 2 săptămâni plec la Moscova şi-n decembrie la Cairo da’ de acolo nu vă aduc poze că n-am răbdare să le fac nici nu mă pricep şi oricum e plin netul de fotografii frumoase.

iată pozele din tabără(sunt făcute de Victor Potra):


trenul nu-i maşină mică


am ajuns


în grădina lui dăncuş chiar lângă portocal


cu victor potra în grădina lui dâncuş tot lângă portocal


cu domnul Profesor George Coandă, Aurel Udilă, şi o scară undeva în spate rezemată de perete


cu ochii roşii-n poză şi samovarele-n mână


cu Simona Toma(o fată de la Galaţi care a citit pentru prima oară în public) şi Ştefan Ciobanu


oamenii din Pietroşiţa, public fain şi luminos


Pietroşiţa


Pietroşiţa


dănuţ şi samovarele ei


doi cu pălărie doi fără pălărie


gata că s-a terminat cerneala!

prin grădina lui dăncuş

Posted in jurnal on Octombrie 13, 2011 by danabanu

mâine iau trenul, samovarele, rucsacul, şi merg la grădina lui dăncuş.
am văzut că sunt şi nişte lansări de carte pe acolo aşa că dănuţ pişcotarul se va simţi fericit mustăcind printre covrigeii cu pampon de sindrofie literară şi pălinca de ieud pe care dăncuşul precis a pus-o deoparte pentru distinsa lui domnie.

voi face poze cu poporul, voi râde mult şi voi citi vreo 2 poezele. când mă întorc dau cu pozele-n voi. staţi pe aproape.

aici aveţi afişul întâmplării

blanc

Posted in imagini sunete culori, jurnal on Octombrie 1, 2011 by danabanu

octombrie. noi călătorii în căutarea a habar n-am ce. epuizată şi oarecum bolnavă dar încă vie.