Archive for the poezii din ţara lui elian Category

adormind în uitarea lumii târziu

Posted in cartolinele-poezii ale danei banu, poezii din ţara lui elian on Noiembrie 18, 2008 by danabanu

dacă aş fi trecător prin blânde Veneţii acum
ţi-aş scrie despre gondolieri zvelţi şi flaşnete
cântându-ne alb neauzită de nimeni tristeţea
praf de lună prin perdeaua aceasta a iernii
sunt însă doar cel cu pasul flămând
alunecând cvadragenar pe Calea Victoriei Magheru sau Carol
nu cânt nu fluier nu scriu
nu-ţi povestesc despre morţi adolescentine şi tramvaie trase de cai

prin Lipscani trec dricuri şi duc spre departe tinereţea şi trei versuri jumate

vino şi spune-mi că am ochi de cafea şi tăceri ca ale vulcanului Popocatepetl
ultimii boemi ai unui secol de fum pensionaţi prematur dăruind inocenţă în rate
vocile noastre vârfuri de şiş iute arzând prin perdeaua aceasta a iernii
sfâşiind-o cu dragoste aspră şi grea dospită şi coaptă prin lumi de cenuşă trecute

prin Lipscani trec dricuri şi duc spre departe tinereţea şi trei versuri jumate

să pornim la pas agale printre stele prieteni cu niciundele fraţi cu departele
doar timpul cel galben ne va stingheri trecător vom înierna apoi pe la casele noastre
troiene înalte ne vor face stăpâni peste ele
lin şi cu graţie vom adormi în uitarea lumii târziu

poezie scrisă cândva prin iarna anului 2006

cântec cu nori în dar

Posted in poezii din ţara lui elian on Iulie 23, 2008 by danabanu

te ştiu privind spre asfaltul ud şi lucios din ţara aceea îndepărtată
cu umerii aduşi înainte a teamă un măr ionatan în buzunar
şi fără de mine
eu trec prin Piaţa Lahovary cu eşarfă arămie şi ochelari violet
zâmbesc unor tenişi verzi şi îmi aduc aminte de tine

într-un târziu ai să vii urcând câte două trepte în grabă
dar ca de obicei eu am să fiu plecată deja
într-o altă ţară îndepărtată
ai să deschizi uşa ai să mă strigi şi apoi ai să taci
înţelegând şi privind locul gol din fereastră

toţi se vor grăbi să îţi spună că e mai bine aşa
era prea mofturoasă prea mult râdea sau tăcea
şi mai şi purta mereu după ea
1000 de pietre albastre

dar nu fi trist dragul meu nu fi trist
chiar dacă aşa se va întîmpla mai mereu
uite norii cum aleargă pe cer
eu i-am trimis înspre tine
ia-i şi ascunde-i în buzunar
sunt de la mine